Ai primit o decizie de impunere de la ANAF pentru crypto? Ce poți face.

ANAF poate greși. Și când greșește, ai 45 de zile să reacționezi.

The Crypto Brief e locul unde scriu despre MiCA, reglementare crypto și tot ce ține de latura juridică a industriei. Dacă vrei să primești articolele noi, abonează-te.

Cu DAC8 și raportarea automată din 2026, ANAF va avea acces direct la tranzacțiile tale de pe platformele de crypto. Asta înseamnă mai multe verificări, mai multe decizii de impunere, și, inevitabil, mai multe erori.

Unele decizii vor fi corecte. Altele nu. Articolul ăsta e despre ce faci când primești una cu care nu ești de acord.

Ce este o decizie de impunere

Pe scurt, o decizie de impunere este actul prin care ANAF îți spune că datorezi bani la buget. De regulă, conține tipul de impozit, perioada vizată, baza de calcul, suma datorată, și eventualele dobânzi sau penalități.

ANAF poate emite o decizie de impunere în mai multe situații (ex. după o inspecție fiscală, din oficiu etc.)

Odată emisă, decizia devine executorie. Asta înseamnă că ANAF poate trece la executare silită (inclusiv poprire pe conturi) chiar dacă tu consideri că e greșită.

De aceea contează să reacționezi rapid și, dacă te consideri nedreptățit, să contești acea decizie. În cele ce urmează, pentru că anticipez că multe persoane vor primi o astfel de decizie pentru veniturile obținute din crypto, în viitorul apropiat, m-am gândit că ar fi util să explic pașii ce trebuie urmați pentru a o contesta.

Pasul 1: Contestația administrativă

Așadar, dacă primești o decizie de impunere și consideri că e greșită, din varii motive, că sumele nu sunt corecte, că baza de calcul e eronată, că s-a aplicat greșit legea ș.a.m.d., primul pas este contestația administrativă.

Contestația administrativă este o procedură prealabilă, obligatorie, care trebuie parcursă înainte de a ataca actul în fața instanței de contencios administrativ. Ea reprezintă, practic, o ocazie de a da șansa organului fiscal să-și „repare” greșeala, înainte de a te adresa instanței.

Unde se depune? Contestația administrativă se depune la organul fiscal care a emis decizia. Nu la tribunal, nu la alt organ. La ANAF, la structura care a emis actul.

Termenul de depunere este de 45 de zile de la comunicare. Atenție! Nu de la data la care ai deschis scrisoarea, ci de la data comunicării. În cazul SPV (Spațiul Privat Virtual), este data la care documentul a fost încărcat în sistem. Dacă ratezi cele 45 de zile, pierzi dreptul de a contesta. E termen de decădere, nu de recomandare.

Tips: dacă actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevăzute la art. 46 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură fiscală, respectiv mențiunile privind posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia, contestaţia poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat. 

Apoi, ANAF are, de regulă, 45 de zile de la înregistrarea contestației să o soluționeze. Termenul poate fi prelungit în anumite situații.

Contestația administrativă nu garantează succesul (depinde, sigur, și de cum a fost făcută, ce argumente au fost invocate ș.a.m.d.).

ANAF poate admite contestația (total sau parțial) sau o poate respinge. Vei primi o decizie de soluționare, motivată, care îți spune exact ce a decis și de ce.

Pasul 2: Instanța

Dacă ANAF respinge contestația și tu tot consideri că decizia e greșită, pasul următor este să apelezi la instanța de contencios administrativ și fiscal.

În conrect, în termen de 6 luni de la comunicarea deciziei de soluționare a contestației (dacă ANAF nu ți-a soluționat contestația în termenul legal - cele 45 de zile + eventuale prelungiri -, poți merge direct în instanță fără să mai aștepți), poți sesiza tribunalul de la domiciliul tău fiscal cu o acțiune în anularea deciziei de impunere și obligarea ANAF la restituirea sumelor plătite nejustificat (dacă ai plătit deja).

Chestiunea suspendării

Contestația administrativă nu suspendă automat executarea deciziei.

Ce înseamnă asta? Chiar dacă ai depus contestație, ANAF poate să-ți pună poprire pe conturi, să-ți blocheze sumele, să înceapă executarea silită. Contestația e în lucru, dar banii se duc.

Dacă vrei ca executarea să fie oprită până la soluționarea contestației administrative și, ulterior, până la pronunțarea unei hotărâri de către instanța de judecată, trebuie să ceri separat instanței suspendarea executării actului administrativ contestat (trebuie să demonstrezi existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente și să plătești o cauțiune).

Ideea esențială e că suspendarea nu este automată, ea trebuie cerută activ.

Când merită să contești

Nu orice decizie de impunere merită contestată. Dacă ai câștiguri nedeclarate, ANAF le-a identificat corect, și sumele sunt corecte, cel mai bun lucru pe care îl poți face e să plătești și să-ți corectezi situația.

O contestație fără fundament nu doar că, cel mai probabil, va fi respinsă, dar vine la pachet și cu costuri suplimentare inutile (cauțiuni, taxe de timbru, onorarii de avocat etc.).

Merită să contești când ANAF a ignorat prețul de achiziție, a calculat câștigul pe venitul brut în loc de câștigul net, a dublat tranzacții, a aplicat o cotă greșită, ți se impun obligații pentru un an în care nu ai avut tranzacții sau pentru tranzacții care nu sunt impozabile, ori ANAF a tratat un transfer între portofelele proprii ca eveniment impozabil, deși nu e sau când ANAF nu a respectat regulile privind inspecția fiscală, nu ți-a comunicat corect actele, nu ți-a acordat dreptul la apărare, etc.

Despre costuri

În principiu, contestația administrativă (prealabilă) nu presupune niciun cost, în scenariul în care o faci fără ajutor de specialitate.

În mod evident, redactarea unei contestații eficiente nu e simplă. Argumentele trebuie prezentate temeinic, condițiile de fond, formă și termenele trebuie respectate și ele, deci nu e tocmai simplu.

Dacă miza e mică (câteva sute de lei), probabil poți gestiona singur. Dacă miza e de ordinul miilor de euro sau mai mult, cred, totuși, că ar fi util să apelezi la ajutor de specialitate.

Cât privește procedura judiciară, aceasta presupune cel puțin costurile privind taxa de timbru și, eventual, onorariu expert. Sigur, la astea se adaugă și cauțiunea (dacă soliciți suspendarea) și onorariul de avocat (dacă apelezi la unul).

Acest articol este în scop informativ și nu constituie consultanță juridică sau fiscală. Fiecare situație e diferită, așa că cel mai bine te consulți cu un profesionist. Dacă ți-a fost util, apreciez un share. Mă găsești pe LinkedIn și X.